Bucură-te în răbdare,
Fiica mea, și-n umilire!
Asta-i calea care duce
Pe la Golgota și cruce,
Către Cer și mântuire
Și deplină izbăvire.

Însă plânge când va-ncepe
Lumea-n slavă să te poarte.
Asta-i calea care duce
Spre străine zări, amice,
La osândă și la moarte
Pentru veșnicie poate.

Fiul meu, să știi că-n viață
Totdeauna e mai bine
Tu să suferi pentru altul
Cu ajutor de la Preaînaltul
Decât altul pentru tine:
Asta nu-ți va face bine.

Nu te necăji în vremea
De necaz și de urgie,
Ține minte sfatul care
L-am primit în încercare,
Mi l-a spus bunicul mie:
„Nu e bine să nu vină,
Nu e rău să nu se ducă.”

Fiul meu, tu, pentru Domnul,
Rabdă tot ce ți se cere:
Umilire, nedreptate
De la cei cu răutate,
Și despoiere de avere,
Iar Domnu-ți va da mângâiere.

O, nefericiți sunt cei
Ce diavolul îi amăgește
Ca să creadă că răbdarea
Nu aduce binecuvântarea,
Ci mai degrabă înjosește,
Nu-i virtute ce-ntărește.

Chiar și moartea ta s-o-ntâmpini
Cu cântări de veselie,
Că răsplată te așteaptă
Sus în țara minunată.
Pentr-un ceas - o veșnicie
Unde-i numai bucurie.
Amin.
(Joi, 23 iulie 2020)